la drum mare

Dupa o pauza de cateva saptamani, timp in care am avut ocazia sa beneficiez de serviciile oferite de infofer.ro contra cost, desigur.Si in timp ce ma perindam eu cu trenul am constatat ca lucrururile s-au cam schimbat, ca nimic nu mai e la fel ca acum 4ani, cand am venit prima data in in Bucuresti. Ce s-a intamplat de atunci?Cum au evoluat lucrurile asa repede? Cand am crescut? Cand am inceput sa constientizez ca s-a dus si studentia? Gata, tre sa pasesc in lumea reala? dar e prea devreme si nu ma simt pregatita, facultatea era doar o portita ramasa spre timpul liber, fara responsabilitati, stat la taclale pana tarziu, si altele.... unde s-au dus toate?

Dintr-o data ma simt fara vlaga si presata de tot ce-i in jurul meu.Gata cu tara in care traiesc! de maine o iau pe un alt drum, dar care? Stiu ce vreau, si cu toate acestea, mi se pare din ce in ce mai dificil sa realizez ce mi-am propus, parca nu mai sunt eu, aceeasi persoana increzatoare in fortele proprii, si in viata, in genere.

Dau vina pe ceea ce sa intampla in politica contemporana, care ne afecteaza pe fiecare dintre noi, pe unii mai mult, pe altii mai putin.Fara a insista prea mult pe acest subiect derizoriu, observ in jurul meu oameni care nu stiu cum sa-si mai faca economii pentru a-si creste si educa pe cei mici. De aici reiese o intrebare la care recunosc ma gandesc de ceva vreme: in timpurile aceastea sumbre mai concepi un copil, pe care apoi sa-l cresti, sa-l educi in Romania? Ma intreb cat curaj trebuie sa aiba unii parinti care mai fac in vremurile aceastea un copil, sau cei care au copii.cFelicitarile mele pentru curaj ( felicitari sis :*), eu nu am atata curaj, nici acum si nici in urmatorii ani. O alegere potrivita, pentru mine si cel mic, de ce sa fie chinuit in vremurile astea, cand medicii pleaca peste hotare, cadrele didactice au salarii de ingrijitoare sau femei de serviciu, ce varianta mai ramane?

"Tara mea de glorii/ tara mea de dor" cum afirma Eminescu, n-a mai ramas nimic din ea, decat viitoare generatii care au un viitor incert, ai caror parinti se intreaba in fiece zi, daca se vor descurca. Si cu toate aceastea, ce ne ramane noua, Generatia Pro? Putem intrepta noi ce-au distrus altii, sau plecam si noi? Hmm....greu de spus, fiecare are drumul lui, dar daca nu ne-am descoperit pana acum drumul? ce-i de facut? intrebari la care raspundem fiecare atunci cand privin in zare si vedem cum linia cerului se uneste cu pamantul.

Dragilor sa cresteti frumos si sa aveti ambitie, noroc si un pic de ajutor, de oriunde, si pe urma vedeti voi ce faceti.

Cu drag, Sonia

Dedic aceste impresii tatalui meu.