Pe mine ma macina reprosul:"...te-ai schimbat, nu mai esti aceeasi persoana pe care o stiam din liceu, m-ai uitat cu totul".Ei bine, nu pot ramane pasiva la ceea ce se intampla cand stiu cat ma implic cand e vorba de de persoanele la care tin si care m-au ajutat.
Ar trebui realizat un algoritm dupa care sa ne ghidam atunci cand nu vream sa fim dezamagiti de persoanele de langa noi, de prietenii pe care ii avem.
Suntem firi diferite, indivizi diferiti si fiecare are un mecanism de aparare, si de cele mai multe ori, este mai simplu sa dai vina pe celalalt/ ceilalti pentru nereusitele tale, decat sa incerci sa remediezi problema.La cat ma stiu de insistenta, voi incerca sa cautam impreuna o solutie, atata vreme cat vad ca exista deschidere si flexibilitate din partea celuilalt.
Cert este ca voi incerca pe cat posibil sa ajut, pentru ca la randu-mi am fost ajutata, si asa cum o persoana draga mie imi zicea: "Dar din dar, se face Rai!"
Pana data viitoare...va pup.
Cu drag, Sonia
Adevarul doare, dar mai bine sa ii spui decat sa il lasi pe om sa cada.Mai devreme sau mai tarziu va realiza ca a gresit ca te-a judecat pentru sinceritatea si...prietenia ta.nu?Ca prin definitie prietenul este omul care te sustinte neconditionat si iti spune ce altii nu vor spune niciodata.Lucru demonstrat.A realizat peste ani greseala-dupa cum spuneai.Fruntea sus!
RăspundețiȘtergerePrietenii ti-i alegi,dusmanii vin ei singuri!
Te pup,Georgiana